ProZ.com translation contests »
First ProZ.com Translation Contest 2007: "First ProZ.com Translation Contest 2007" » English to Romanian » Entry by Raluca Mot (X)

Source text in English

Translation by Raluca Mot (X) (#362)

When she moved into his tiny house in Stroud, and took charge of his four small children, Mother was thirty and still quite handsome. She had not, I suppose, met anyone like him before. This rather priggish young man, with his devout gentility, his airs and manners, his music and ambitions, his charm, bright talk, and undeniable good looks, overwhelmed her as soon as she saw him. So she fell in love with him immediately, and remained in love for ever. And herself being comely, sensitive, and adoring, she attracted my father also. And so he married her. And so later he left her - with his children and some more of her own.

When he'd gone, she brought us to the village and waited. She waited for thirty years. I don't think she ever knew what had made him desert her, though the reasons seemed clear enough. She was too honest, too natural for this frightened man; too remote from his tidy laws. She was, after all, a country girl; disordered, hysterical, loving. She was muddled and mischievous as a chimney-jackdaw, she made her nest of rags and jewels, was happy in the sunlight, squawked loudly at danger, pried and was insatiably curious, forgot when to eat or ate all day, and sang when sunsets were red. She lived by the easy laws of the hedgerow, loved the world, and made no plans, had a quick holy eye for natural wonders and couldn't have kept a neat house for her life. What my father wished for was something quite different, something she could never give him - the protective order of an unimpeachable suburbia, which was what he got in the end.

The three or four years Mother spent with my father she fed on for the rest of her life. Her happiness at that time was something she guarded as though it must ensure his eventual return. She would talk about it almost in awe, not that it had ceased but that it had happened at all.
Când s-a mutat în casa lui micuţă din Stroud şi i-a luat în grijă pe cei patru copilaşi, Mama avea treizeci de ani şi era încă destul de arătoasă. Presupun că niciodată nu mai întâlnise pe cineva ca el. Tânărul mai degrabă pedant, de un rafinament neprefăcut, cu aere şi maniere, ambiţii şi muzică, şarm, conversaţie isteaţă şi frumuseţe de netăgăduit, a copleşit-o din prima clipă. Astfel că se îndrăgosti de el pe loc şi rămase pe veci îndrăgostită. La rândul ei frumoasă, sensibilă şi iubitoare, l-a atras pe tatăl meu. Astfel că a luat-o de soţie. Iar mai apoi a lăsat-o – singură cu copiii lui şi încă alţi câţiva ai ei.

După plecarea lui, ne-a adus în sat şi a aşteptat. A aşteptat vreme de treizeci de ani. Cred că nu a aflat niciodată ce l-a făcut să o părăsească, deşi motivele erau destul de evidente. Era prea sinceră, prea naturală pentru acest om înspăimântat; prea străină de orânduielile lui. Era până la urmă o fată de la ţară; dezordonată, isterică, iubitoare. Era zăpăcită şi zburdalnică precum o stăncuţă, îşi clădise cuibuşorul ei din zdrenţe şi bijuteriii, era fericită în lumina soarelui, ţipa cu putere în faţa pericolului, era băgăcioasă şi peste măsură de curioasă, uita să mai mănânce sau mânca una-ntr-una, iar apusurile roşii le întâmpina cu cântec. Îşi trăia viaţa după regulile liniare ale arbuştilor, iubea lumea, nu făcea planuri, recunoştea într-o clipită minunile naturii şi nu era în ruptul capului în stare să ţină rânduiala în casă. Tatăl meu însă îşi dorise cu totul altceva, ceva ce ea nu ar fi putut să-i ofere – ordinea protectoare a unei suburbii fără cusur, ceea ce până la urmă a şi obţinut.

Cei trei-patru ani pe care i-a petrecut cu tatăl meu i-au dat Mamei putere pentru tot restul vieţii. Ţinea la fericirea din acele vremuri ca şi cum asta ar fi asigurat întoarcerea lui. Vorbea despre acea perioadă aproape cu teamă, nu că ar fi luat sfârşit, ci că nu s-ar fi petrecut niciodată.

[quote]
This translation received 2 votes

[/quote]